De ești încercat în viață, tu în ea nu dispera,
Încercarea e o taină, ce lumină îți va da.

Poate să deschidă ochii, celui orb și păcătos,
Curățește încercarea, căci e harul lui Hristos.

Dacă treci și prin cuptoare, mulțumește ne-ncetat,
Căci prin valea Dura-i calea, spre al cerului Regat.

Nu te va atinge focul, de vei fi-n el credincios,
Prin credință stinge focul, din cuptoare... doar Hristos.

Dacă treci prin suferință, nu descuraja în ea,
Chipul Său prin suferință, Dumnezeu vrea să îți dea.

Te va recunoaște Domnul, dacă rabzi pân-la sfârșit,
Cine rabdă păn-la capăt, va fi-n ceruri fericit.

Dacă inima-ți suspină, să-i dai hrană din cuvânt,
Să găsească bucuria, ce nu este pe pământ.

Să găsească alinare, și putere-i poate da,
Inima care-i zdrobită, e plăcută-n fața Sa.

Iar când teama dă târcoale, când povara este grea,
Să ai candela aprinsă, calea ca să poți vedea.

Întunericul de-apasă, să rămâi tu credincios,
Să păstrezi haina curată, dăruită de Hristos.

Doar o viață-n ascultare, rost își are pe pământ,
Este doar pe urma care, a lăsat-o El urcând.

Va sfârși-n Ierusalimul, nou... în ceruri pregătit,
Drumul celui ce în viață, Domnului doar ia slujit.
Amin