Nu dormi căci zorii zilei, peste munți azi se arată,
Glasul ei strigă, , trezire", vine Domnul — vine-ndată.

Cerul cheamă la sfințire, pregătiți să fim mereu,
Mirele la ușă bate, Fiul cel de Dumnezeu.

Adevărul să îl strângem, lupta ca să biruim,
Haina sufletului nostru, s-o spălăm... s-o pregătim.

Candela mereu aprinsă s-o avem în vreme grea,
Ca să fim văzuți și-n noapte, treji să fim mereu în ea.

Sufletul fără de pază, să nu fie el vre-o dat,
Îngrădit cu arme sfinte, să-l avem neâncetat.

Cu iubire, cu răbdare, cu iertare să-ngrădim,
Să putem ierta dușmanul, ba mai mult... să-l și iubim.

Platoșa neprihănirii, s-o-mbrăcăm, căci pe pământ,
Sunt noi ostași ce luptă, fără teamă... doar cântând.

Când furtuna strigă tare, dar și-un fluturat de vânt,
Să fim treji pe metereze, să-l vedem pe El venind.

Domnul caută altare, care ard... care sunt vii,
Nu cenușa ce e rece, va zbura spre veșnicii.

Al credinței steag în luptă, să-l purtăm fără de teamă,
Mântuirea stă la ușă, la veghere ea ne cheamă.

Să fim gata-n orice clipă, ancorați doar în Hristos,
Fără în ascuns cu idoli, cum e omul păcătos.

Despărțiți de întuneric, urma albă să avem,
Ca la marea întâlnire, cu Isus să ne-nălțăm.
Amin