Sună trâmbița în noapte,
Să se frângă astăzi somnul,
Ne vestește că îndată,
Pe un nor revine Domnul.

Astăzi focul încercării,
Scutură de orice zgură,
Inimile ce-s cuprinse,
De mândrie dar și ură.

Nu e timp de amânare,
Să fim azi de luptă gata,
Ca să ne cunoască Domnul,
Când sosește cu răsplata.

Pregătiți pentru-ntâlnire,
Să îl așteptăm sfințiți,
Ca în ziua slavei Sale,
Noi să fim la cer răpiți.

Cerul când îl va deschide,
Să găsească-n noi lumină,
Fără pată s-avem haina,
Cum e ziua cea senină.

Ca o stâncă neclintită,
Și o candelă aprinsă,
Domnul vrea să fim mireasa,
Ce nu poate fi învinsă.

Înspre răsărit, lumină,
Să avem mereu ar vrea,
Să fim gata pentru ceruri,
Glasul când va răsuna.

Azi... în clipa cercetării,
S-avem dragostea aprinsă,
Dragostea de sus ce vine,
Nu poate să fie stinsă.

Când se-arată umbra serii,
Să nu ne slăbească pasul,
Să grăbim în ziua slavei,
Când va răsuna iar glasul.

Strigăt viu de închinare,
Să avem pe-al vieții cale,
Când ea dealul greu îl urcă,
Sau când trece iar prin vale.

Sună trâmbița-n cetate,
Ea ne cheamă la sfințire,
Să-mbrăcăm armura sfântă,
Plini mereu de-a Sa iubire.

Dragostea este străjerul,
Ce nu poate ațipi,
Doar iubind putem putem la capăt,
Cerurile-a moșteni.
Amin