Iubirea mea de printre stele,
Cu dor de Tine mă hrănesc,
Când noaptea-n față se ivește,
S-alerg prin ea nu obosesc.

Ești roua ce mă răcorește,
Când suferința este grea,
Pustiul când se-așterne iară,
Să trec prin el cu viața mea.

Iubirea mea strălucitoare,
Tu viață-n mine ai sădit,
Să-ți simt alinul în durere,
În milă ești nemărginit.

Ai pus în mine și speranță,
Doar primăvara întâlnesc,
N-am plâns amar, el mi-este dulce,
În zbor. spre loc Dumnezeiesc.

Iubirea mea care mă duce,
Pe brațul Tău să odihnesc,
Să trec în grabă de răscruce,
Sub nori mereu să înfloresc.

Mă duce unde e lumina,
Care străbate vremi ce sunt,
Sa nu mă rătăcesc o clipă,
Cât mai pășesc acest pământ.

Rămâi iubirea-mi pân-la capăt,
Vre-o dată nu m-oi sătura,
Să mă hrănesc spre veșnicie,
Mereu doar din iubirea Ta.

În focul Tău păstrează-mi dorul,
Ca să frământe gândul meu,
Să-mi fii Stăpân întotdeauna,
Căci numai Tu-mi ești Dumnezeu.
Amin