Așează pietrele din suflet,
În tine ce s-au aruncat,
Pe ele calcă și aleargă,
E drumul către un Regat,
Ce este dincolo de stele,
E dincolo de vremi ce sunt,
Pline de răni și de suspine,
Care-au cuprins acest pământ.

Așează vorbele durerii,
Sub umbra dragostei de sus,
De focul ei să fie arse,
Puterea foculu-i Isus,
Dezleagă rana ce te-apasă,
Fii liber pentru a zbura,
Curat precum e apa vieții,
Adapă-te mereu din ea.

Aruncă grija peste ape,
Să se aștearnă pe adânc,
Ca să se vadă pân-departe,
Cum mâna celui ce e Sfânt,
De grijă-ți poartă totdeauna,
Mereu aici îți va purta,
Doar crede-n slova cea divină,
Să crezi făgăduința Sa.

Durerea cea a nedreptății,
Să nu te pună la pământ,
Căci nu la om e judecata,
Cea dreaptă fi-va în curând,
Să îți păstrezi haina curată,
E haina sufletului tău,
Să te găsească fără pată,
La revenire Dumnezeu.

Încrederea în om zdrobește,
Căci oamenii te vor lovi,
Pe drumul suferinței grele,
Ei lângă tine nu vor fi,
În toate ajutor e Domnul,
Putere El îți poate da,
Pe drumul suferinței grele,
Doar El va fi de partea ta.

Privește crucea blestemată,
Când grea e suferința ta,
Să înțelegi că cea mai mare,
Isus pe cruce o răbda,
Iubirea Lui și azi e vie,
Ea te-nsoțește zi de zi,
Privind la El... vei sta-n picioare,
Cu tine El mereu va fi.
Amin