Vino Soare ce răsare,
Peste noaptea-ntunecată,
Lasă razele să curgă,
Ca să fie vindecată,
Omenirea ce-i ascunsă,
În durere și păcat,
Amăgită de plăcere,
Pe un drum întunecat.

Tu răsari cât mai în grabă,
Ca să vadă urma Ta,
S-o îmbraci în haina albă,
Soare sfânt... nu o lăsa,
Astăzi petele o-neacă,
Spre pierzare-n drumul său,
Cu-ale Tale raze sfinte,
S-o dezbraci de tot ce-i rău.

Lumineaz-a ei privire,
Să privească doar spre cer,
N-o lăsa în amăgire,
Calea celor care pier,
Cu fierbintele din tine,
Să topești ce este rău,
Lanțurile ca să cadă,
Ce-s legate de cel rău.

Să topești Tu și orbirea,
Ce-a ascuns-o de-al Tău har,
Rupe vraja blestemată,
Care stă ca un hotar,
Să te vadă doar pe Tine,
Cât de tare strălucești,
Să-nțeleagă că salvarea,
Sfinte Soare doar Tu ești.

Vino în apus de vremuri,
Care astăzi au sosit,
Să arzi roada răzvrătirii,
Care suflete-a-nghițit,
Doar a Ta lumină vie,
Într-o clip-ar spulbera,
Legăturile străine,
Omenirea a salva.

Vino Soare și îmbracă,
Tot pământu-n raza Ta,
Ca să fie fără pată,
Când pe nor vei apărea,
El sa fie-a Ta mireasă,
Mirele doar Tu să fii,
Intr-un zbor spre fericire,
Spre divine veșnicii.
Amin