Iubirea fără de hotar,
Cu brațele deschise,
Ea cerul cu acest pământ,
Din dragoste unise,
Prin jertfa sfântă la altar,
Prin suferinți... durere,
Ea vrea sa fim neprihăniți,
Sfințenie ne cere.

Altar curat să înălțăm,
Și mâinile curate,
La judecata ce va fi,
El să ne dea dreptate,
Pe urma albă să călcăm,
Și-n urmă ea să fie,
Să ne cunoască Dumnezeu,
La porți de veșnicie.

În haine albe să pășim,
Spre zarea înzestrată,
Cu slava Celui ce pe nor,
Va coborâ îndată,
Cu sufletul neprihănit,
S-avem înaintarea,
Cununa ca să o primim,
Când va fi sărbătoarea.

Cu inimi pline doar de dor,
Să îi slujim pe cale,
Să nu se stingă când vom fi,
Trecuți pe-adânc de vale,
Slujind ca stelele pe cer,
Ce strălucesc în noapte,
Să fim și noi, să luminăm,
Când soarele-i departe.

Cu dor aprins să îi slujim,
Căci dorul e putere,
În focul lui nu vom simți,
Pe cale vre-o durere,
De veghe-n straja cea din zori,
Mereu să ne găsească,
În noi iubirea cea dintâi,
Pentru Isus să crească.

Să ne silim mai buni să fim,
Trăind neprihănirea,
Să nu uităm de darul sfânt,
De viață, nemurirea,
În veșnicia celor sfinți,
Sa fim primiți când vine,
Pe nor de slavă plin Isus,
Din slăvile divine.
Amin