Iubirea Ta mă-nvață, să ard de dorul Tău,
Doar Tu să-mi fii Iubire, un adăpost al meu.

Mă strigă printre stele, să văd lumina Ta,
Și urma ce-ai lasat-o, când noaptea este grea.

Mă duce printre valuri, să-nvăț să mă aplec,
Îmi netezește calea, de valuri ca să trec.

Ființa îmi dezmiardă, doar dragostea de sus,
În toate desfătare, îmi ești doar Tu Isus.

Iubirea Ta divină, pe cale-am întâlnit,
Ea pasul meu prin vale, mereu l-a întărit.

Ea a oprit și ploaia, cu stropii reci și grei,
Să nu mă biruiască, mânia celor răi.

De veghe pentru mine, iubirea Ta a stat,
Din dragostea eternă, Tu sânge ai vărsat.

Sa văd cât e de mare, cât ești de necuprins,
Cu ea pe crucea morții, Tu moartea ai învins.

Ea este o fântână, ce nu poate seca,
Ea este apa vie, ce poate învia.

Ea este fag de miere, mereu va rămânea,
Vre-o dată nu se stinge, ea este DRAGOSTEA.
Amin