Să nu îmi lași ființa, Isuse-n vreme grea,
Prin valea de durere, să fii și Tu cu ea,
Să nu mă lași prin valuri, să nu văd urma Ta,
Tu să mă ții de mână, să pot înainta.

Să nu lași prin pustie, ca eu să fiu răpus,
Să-mi dai a Ta putere, să pot privi în sus,
La ape de odihnă, aș vrea să fiu condus,
Să nu opresc pe cale, În zori. . dar nici apus.

Să nu mă lași Isuse, să duc ce este greu,
Credință pune-n mine, să văd doar brațul Tău,
Ce luptă totdeauna, oricât de greu ar fi,
Să știu că pentru mine, să lupți... nu vei opri.

Să-mi duci mereu privirea, spre loc Dumnezeiesc,
Un cânt pe buze pune-mi, să-ți cânt căci te iubesc,
Și-atunci când către Tine, cu foc eu voi striga,
Să nu mă lași Isuse, să vii în fața mea.

Să-mi dai mereu putere, când noaptea-i lungă... grea,
Să nu ascult de șoapte, s-aud doar vocea Ta,
S-alerg spre-o zi cu soare, ce nu se va sfârși,
Doar plin de bucurie, căci vreau a te-ntâlni.

Să mă-nsoțească harul, când eu voi fi slăbit,
Să vadă-mprejurimea, de Tine că-s zidit,
Să răspândesc lumină, și-atunci când n-oi putea,
Ca să se vadă-n mine, mereu lucrarea Ta.

O, Doamne, sfinte Tată, cu Tine-aș vrea mereu,
Să fiu, căci lângă Tine, ușor e tot ce-i greu,
Mi-e inima frumoasă, de-o porți în mâna Ta,
Tu umple-o cu iubire, doar să iubesc aș vrea.

Să nu mă lași o clipă, să cad eu la pământ,
Iar de-oi cădea Isuse, de sfântul legământ,
Să-ți amintești îndată, să mă ridici de jos,
Căci eu mi-am pus nădejdea, în Tine doar Hristos.
Amin