Nu pot să-ți spun cât te iubesc,
Iubirea nu-i cuvinte,
Ea m-a făcut ca să privesc,
Mereu doar înainte.

Ea m-a făcut ca să zâmbesc,
Sub lacrimile-amare,
Să trec de munți dar și de văi,
E fără de hotare.

Nu pot să-ți spun cât mi-e de dor,
El este-atât de mare,
În pieptul meu este aprins,
E viu... ca floarea-n floare.

Mă face ca să cred mereu,
Chiar valea de-i adâncă,
Pe-adâncul ei ființa mea,
Doar Ție ea îți cântă.

Nu pot să-ți spun cât îmi doresc,
S-ajung la sărbătoare,
Cum pot să-ți spun dorința mea,
Când este-atât de mare.

Mă face să îndur mereu,
Batjocoră, ocară,
Mă face doar să te doresc,
Mereu ca prima oară.

Nu pot să-ți spun cât e de greu,
Doar Tu îl duci întruna,
Cu mine este harul Tău,
În mine port arvuna.

Mi-aduce-n toate doar alin,
Ca să nu simt durere,
E vindecare pe deplin,
E Duhul... mângâiere.
Amin