Of dorule de lumea mare
Ce întrece mintea în lucrare
Înțelepciunea nu-i a mea
Căci nu puteam să fac așa.

Of dorule tu simț de om
Nu poți fi ca al meu Domn
Nu poți creea și învia
Ci nu mai Domnul poate așa.

Of dorule cu zid de piatră
Tu nu ești inimă acasă
Tu ești răspuns la gândul meu
Că sus în cer e Dumnezeu.

Of dorule cu ochi în lacrimi
Ce ești plin nu mai de patimi
Nu vrei schimbare nici iubire
Căci nu poți să te lași de fire.

Of dorule de om ce ești
Tu ce mereu vrei să greșești
De ce nu schimbi tu mintea ta
Prin dragoste și Slava sa?

Of dorule ce chin tu ești
Ce tu nu vezi nu sunt povești
Nu fi ca Toma necredincios
Și nu te mai considera un păcătos.

Of dorule din fire amară
Ce prin greșeli înveți de afară
De ce în tine tu nu vezi
Că tu greșești și nu înțelegi?

Iubirea cea din veșnicie
Care a venit la tine
Sa lăsat batjocorit
Și de oameni chinuit!

Of dorule tu să înțelegi
Pe oameni nu poți să-i salvezi
Ci nu mai unul singur poate
Să te adape să te scape.

Of dorule de ce nu strigi
La Dumnezeu ca să ajungi
De ce te lași când nu mai poți
Tu singur te arunci prin gropi?

Oare omul prin inima sa
Va putea răscumpăra
Prin sentimente pământești
Prin goluri ca în corpurile cerești?

Nu poți fi așa cum vrei
Căci tu nu ești creat de demoni
Tu ești fiu de Dumnezeu
Te faci prin Fiul, fiul său.

Of dorule de ai înțelege
Căci totul este pe o lege
De nu iubești cu adevărat
Tu tot ce faci va fi păcat.

Of dorule îngenunchează
La Domnul strigă și veghează
Căci Domnul Isus e cu tine
Și te întreabă: Crezi în Mine? !