Ce este în lume fără rost
Le strângem toate de pe jos,
Nu tânjim după Hristos,
Asta-i cel mai dureros!

Cerul noi nu îl dorim,
Pe Hristos nu Îl chemăm,
Nu râvnim după iubirea
Care ne-a dat mântuirea!

Noi nu mai dorim dreptatea,
Fiecare își face partea,
Ne lăsăm mânați de fire,
Nu mai simțim nici bucurie.

Alergăm aici-colo,
Nu ne pasă de ne plouă,
Noi nu mai simțim nici mila,
Nici unde este veșnicia.

Timpul trece și într-o zi
Tu la Domnul vei dori;
Oare Domnul te-ar primi?
Stai, gândește, ce-ar fi!

Dacă Domnul s-ar întoarce,
Milă de nu mai revarsă,
Ce se va întâmpla cu tine?
Crezi că treci tu de mânie?

Mânia Tatălui se strânge
Și nu-i a ta ziua de mâine;
Doar Hristos, El mijlocește,
El unul sincer te iubește.

Oare crezi că mai ai timp?
Vezi că timpul curge lin,
Vremea ea se limitează,
Restul chiar nu mai contează.

Cere milă și îndurare
De la Dumnezeu Cel Mare,
Cere ajutor de sus
De la Domnul scump Isus.

Fii sincer și mai râvnitor,
La toți le dă, la cei ce vor,
Schimbare mare și sfințire
Până în ziua care vine.

„Păstrează-te curat pân' vin,
Din cer de sus Eu te susțin;
Eu vin, răsplata e cu Mine,
Voi da la toți ce se cuvine.

Eu tot am răbdare multă
Cu acel ce-i gata și Mă ascultă;
Nădejde mare și credință,
Ea îți va aduce biruința.

Și de mai cazi, ridică capul,
Căci Eu sunt viu și nu e altul;
Te iau de mână și te țin,
Și ai credință că Eu vin.”