Mi-a dat Domnul sănătate,
O familie, un rost,
Nu strâng bogății deșarte,
Mulțumesc de tot ce-a fost.

Însă omul lacom moare
De o casă prea îngustă,
Sufletul mereu îl doare,
Fericirea nu o gustă.

Numai omul simplu tace
Pe al vieții lung pământ,
N-are pâine, dar are pace
Și curaj în rugământ.

Cel zgârcit adună-n pungi,
Dar în ceruri pleacă gol,
Omul bun și drept își face
Înspre stele un ocol.

Mergând singur pe potecă,
Sub un cer curat și greu,
Omul drept pășește-n pace
Sub mâna lui Dumnezeu.