Când vine multă durere
Și de la nimeni nu poți cere,
Nu mai sta de te gândește:
„Cine oare mă iubește?”

Când ești plin și ai de toate,
Toți te-nconjoară, frate,
Și când tu nu ai nimic,
Ce pot eu să-ți mai zic:

Oare chiar tu nu înveți
Că atunci când te mândrești,
Ei nu te iubesc pe tine,
Ei se folosesc de nume.

Să arate lumii întregi
Că sunt bine, că sunt regi,
Dar ei uită pe Dumnezeu
Și-și dau seama când le-i greu.

Și atunci Domnul vorbește,
Le arată, le vestește:
„Stai și te mai curățește
Și de rele te ferește!”

Chiar de faci o faptă bună,
Ea nu ajunge la Mine,
Dar de crezi că este bine,
Vai de tine, vai de tine!

Te înșeli și crezi că-i bine
Și deloc nu ți-e rușine,
Tu continui să le faci,
Dar nu vezi că te distragi.

De aceea și durerea
Vine când tu nu ai cheia,
Vine să te mai sfințească,
Să înțelegi, să te-ntărească.

Vai de cel ce este-n lume
Și se cred că au un nume,
Vai de voi, ce vă așteaptă,
Pe toți cei ce nu învață.

Eu sunt Domnul, nu e altul,
Eu sunt Cel ce creez vasul,
De tu crezi că izbutești,
Eu decid dacă trăiești.

Și încă multă milă am,
Să nu vă pierd peste ordam,
Să nu vă trimit acolo
Unde niciodat' nu plouă.

De aceea, om ce ești,
Pe porți să intri împărătești,
Trebuie să fii curat
Și ca aurul crestat.

Te voi trece prin durere
Și prin focul ce nu piere,
Ca Eu să te curățesc,
Fiindcă mult, mult te iubesc.

De aceea azi te chem,
Și nu facem noi ce vrem,
Ascultăm, ne închinăm,
Slavă Domnului să-i dăm.

Sunt copil și eu din lume,
Tatăl S-a îndurat de mine,
Am găsit eu fericirea
Care mi-a dat mântuirea.

Când vine multă durere,
Ai de unde tu a cere,
Ai credință în Dumnezeu,
Căci El este Tatăl tău.