Mă trezesc de dimineață, după nopți fără de somn,
Întrebându-mă de scopul unui mic și simplu om.
Sunt uitat de Dumnezeu? Sau doar rătăcesc în noapte,
Prizonier în propriul gând, dus de vise mai departe?

Mă compar cu al meu vecin, cu al meu frate aș vrea,
Să am tot ce au și ei, să nu-mi fie viața grea.
Dar simt piedici la tot pasul și mă strâng griji de nimic,
Iar de focul ce ardea... astăzi nu pot să mai zic.

Lumea m-a rănit adesea, am căzut și-am fost lovit,
Eu iubesc, dar primesc ură de la cel ce l-am iubit.
Vreau să fiu un om calm, întreg, să mă simt iubit și eu,
Să am inima curată, ascultând de Dumnezeu.

Toți vorbesc despre iubire, dar în suflet sunt pustii,
Eu Te caut pe Tine, Doamne, Cel ce ești din veșnicii!
Vreau ca vântul, Duhul Sfânt, să mă aprindă în interior,
Să iubesc cum a iubit Isus, scumpul Salvator.

Vreau să ard pentru Hristos, să mă schimb de tot acum,
Să nu mă mai uit la lume, la cel rău sau la cel bun.
Vreau ca ura să dispară, iar iubirea să înflorească,
Până când Isus la ușă va veni să mă primească.

Tu, cel ce citești acestea, nu-ți strica recolta ta
Din pofta ce se stârnește când privești la altcineva.
Nu râvni la ce au alții, ci cinstește ce e Sfânt:
Pe părinți, pe Dumnezeu, cât mai ești pe-acest pământ.

Nu fura și nu păta haina ta de nuntă sfântă,
Căci un Tată te iubește și prin foc El te avântă.
Râvnește după cunună, nu da înapoi nicicând,
Strigă-L când n-ai nicio forță, căci El vine în curând.

„Când ești slab, Eu sunt cu tine!” – zice Domnul cel Divin,
„Ai credință, ridică-ți capul, Eu de mână te susțin!”