Adevărul, întotdeauna!
Alexandrina Tulics, album Destine


E vară
și albinele-n stup, în dulce povestesc;
apele sar în izvoare, de parcă au aripi
iar fericiți copii printre stropi se-nveselesc.
Grădina e plină de poame bogate;
doar în rugul de mure,
minciunile se laudă, vor să arate
cum au îmbrobodit adevărul,
asfixiindu-l… până la moarte.
Pui de minciună, urechile își ciulesc
la cuvintele laudelor pe întrecute,
când, deodată, lumina pătrunde în rug,
minciunile fug, o iau la goană înnebunite …
- Cine-s acele cu lauda în gură,
că: adevărul pe câțiva gologani se fură? !
Cine se lauda că-s cumpărat,
să iasă în față,
să răspundă dar, curat!
Nu-i nimeni în jur,
nici laude mincinoase, nici fapte;
doar rugul de mure se văita,
ca i-au fost smulse în fuga minciunii,
frunzele verzi și roade necoapte.