TĂCEREA CARE CONSTRUIEȘTE PODURI
Înalț o rugăciune, aș vrea, Doamne, să fiu
Tăcerea care construiește poduri, mai mult de atât nu știu,
E zgomot mult în lume, nu mai e empatie,
Aș vrea să fiu o punte, să aduc bucurie.
Reflecție în versuri spre tine eu trimit,
Aș vrea ecou să fie cuvântul ce-l transmit,
Încredere să-ți dau, de aceea cad în rugă,
Și sper ca vibe-ul meu la tine să ajungă.
Suntem doar trecători, pământul nu-i etern,
Viața e ca o frunză, cât mai trăiesc aștern
Cuvinte, rime, versuri, ecou spre veșnicie,
Tăcerea care construiește poduri e a mea poezie.
Emilia Dinescu