Te caut, Doamne, prin lumea pustie,
Căci fără Tine sunt rătăcit,
Doar Tu poți să-mi dai apa vie,
Sufletul meu să fie sfințit.

Te strig din adâncuri, te chem cu durere,
Iisuse, Păstorule bun și milos,
Tu ești a mea singură mângâiere,
Când drumul vieții e greu și pietros.

Iartă-mi greșeala și pasul greșit,
Spală-mă, Iisuse, de orice păcat,
Căci mult am fugit și mult am greșit,
Dar astăzi ție Doamne, m-am predat.

Să merg pe cărarea ce duce spre cer,
Să nu mă mai tem de nicio furtună,
În Tine găsesc tot ce pot să sper,
Și viața cu Tine e mult mai bună.

Când norii se strâng și viața e grea,
Spre Tine privesc cu inima frântă,
Tu ești lumina și pacea din ea,
Speranța ce veșnic în mine cântă.

Primește-mă iarăși la pieptul Tău sfânt,
Cu lacrimi amare eu vin umilit,
Să fiu doar al Tău pe acest pământ,
De dragostea Ta să fiu mântuit.