Urcăm sau coborâm?

O luptă continuă e viața;
Trăim întruna cu speranța
Că vom putea să fim mai buni
Să înaintăm, să fim lumini.

Să luminăm cu viața noastră
La final să n-avem soarta aspră,
Că fiecare ar vrea să fie
În cereasca împărăție.

Și eu și tu ades ne întrebăm:
Coborâm, oare urcăm?
Coborâm sau urcăm în pocăință,
Cum este zilnic a noastră străduință?

Să nu cumva să fim nepăsători,
Dacă vrem să fim biruitori
Trebuie să ne silim să înaintăm
Dacă vrem lupta să o câștigăm.

E greu de urcat când lupta-i grea
Dar cei ce înaintează pe calea aceasta
Vor avea răsplată de la Dumnezeu
Și vor uita că le-a fost cândva greu.

Dar până atunci ne mai întrebăm
Ce facem, coborâm sau urcăm?
În viață cum ne raportăm
Batem pe loc, sau înaintăm?

Ne pare lupta grea când putere n-avem.
De la Domnul să îndrăznim să cerem
Că tot ce cerem după voia Sa
Știm cu siguranță că vom căpăta.

Căci vrem înaintare, nu vrem să coborâm
Vrem în pocăință să urcăm
Treaptă după treaptă tot mai sus
Până vom ajunge la Domnul Isus.

Și dacă uneori gândul ne încearcă:
Suntem sau nu în a Domnului arcă?
De Domnul să ne apropiem
Să trăim frumos și să veghem.

Căci nu știm când viața s-a sfârși
Și în cealaltă lume vom păși.
De aceea înaintare ni se cere
Prin orice zbucium și durere.

Oricât ar fi crucea de grea
Să putem cu râvnă a înainta.
Chiar dacă urcușul e tot mai greu
La capăt ne așteaptă Dumnezeu.
Amin