RĂNILE CARE NU SE VĂD
Rănile care nu se văd, mi le-a făcut doar viața,
Dar eu sunt vinovată, c-am alungat speranța,
Am trăit în tăcere și nu am ripostat,
Un zid de ignoranță, chiar eu am ridicat.

Am ridicat privirea, cu ochii mult prea plânși,
Și am făcut un zid, ținând pumnii prea strânși,
Un freamăt m-a trezit, un dor de libertate,
Nu am știut să lupt cu atâta răutate.

Nu am făcut nimic, decât m-am depărtat,
Dintr-o privire știu, corect am procedat,
Nu vreau ca să rănesc, dar nici să fiu rănită,
Căci viața e un dar și trebuie trăită.

Rănile care nu se văd, sunt cele mai adânci,
Chiar dacă le tratezi, rămâi cu cicatrici,
Dar adevăr e-n toate și cicatricea poartă,
O lecție de viață, o lecție învățată.
Emilia Dinescu