TOAMNĂ CU MIROS DE SCORȚIȘOARĂ
Toamnă cu miros de scorțișoară,
Azi am intrat în bucătărie a mia oară,
Mă cheamă abur de plăcintă cu dovleac portocaliu,
Iar pe foc am pus pelteaua de gutui, mai mult nu știu.
Iubesc toamna bogată și o dorință pun în poezie,
Nu pentru rimă și nici așa că am o fantezie,
Un zâmbet doar strecor, e masa plină de bucate aromate,
Îi mulțumesc, în versul meu, lui Dumnezeu, chiar pentru toate.
Dar cel mai mult îi mulțumesc când noaptea vine,
Stau pe verandă cu o felie proaspătă de pâine,
Ce am uns-o cu magiun amestecat cu nucă mărunțită,
Și beau cana de ceai, cu scorțișoară aromată, de mama pregătită.
Emilia Dinescu