POEM ARS... CU MULTĂ CĂLDURĂ
Regret că nu sunt lângă foc acum,
Aș vrea să fiu în tabără, curat o spun,
Dar din păcate asta nu se poate,
Nu îmi permit această libertate,
Dar îmi permit să scriu fără regret,
Aș vrea să pot să fac și un pamflet,
Dar râsul meu nu-i râs, e doar mimare,
Nu pot să râd de mine, ca oricare,
Doar scriu un vers cu inspirație divină,
Eu vreau să împrăștii bucurie, fără vină,
Un fum să fac din vers să te conducă,
Spre eliberare și spre Stâncă,
Să te conducă spre focul lui Hristos,
Spre rugul ce arde veșnic atât de armonios,
De aceea pe hârtie notez gândul senin,
În tabăra de poezie îl trimit puțin,
E ca și cum aș fi prezentă eu,
Dar ce e important, prezent e Dumnezeu.
Emilia Dinescu