DOVLECI HAIOȘI ȘI POEȚI TRIȘTI
Deși suntem români, ne-am rătăcit destul,
Strămoșii noștri ar plânge, n-ar înțelege rostul,
Tu ai scobit dovleacul, sărbătorind aiurea,
Bătrânii îl scobeau, apreciind valoarea,
Îl transformau în hrană, e bun cu scorțișoară,
Sau ca plăcintă bună, rețetă mai ușoară,
Plăcintă țărănească cu aluat dospit,
Acum scobim dovleacul, dar este risipit.
Un zâmbet și un chicot încerci, o bucurie,
Dar simți doar gol în suflet, nu este veselie,
Este ridicol chiar, dovlecii sunt haioși,
Dar sărbătoarea asta nu-i pentru credincioși,
Suntem popor creștin, poeții chiar sunt triști,
Ei scriu ce au în suflet, nu poartă deloc măști.
Emilia Dinescu