NOAPTE DE TOAMNĂ
E noapte, un răpăit de ploaie se aude pe verandă,
Eu caut o umbrelă, mă duc până-n livadă,
Culeg un măr, o pară și bag mâța în casă,
Va toarce lângă sobă, căci vremea nu-i frumoasă.

Un foșnet se aude, cățelul este atent,
Se culcă pe o pernă, și el este prezent,
Cu-n chicot copilașul se pune în pat, la somn,
Nu fără rugăciune, căci Dumnezeu e Domn.

Cu un oftat prelung privesc ploaia de afară,
Este tăcere în casă și gândul parcă zboară,
Un sforăit se aude, cu toții au adormit,
M-așez și eu la rugă, e timp de mulțumit.
Emilia Dinescu