TĂCEREA CHITAREI
E fum de foc ce joacă prin bușteni de brad sau de stejar,
Doar o chitară a rămas fidelă, cântă iar și iar,
A râs demult, acum cântă cu jale și durere,
A îmbătrânit și cântecul e trist, fără putere.
Nu e confuzie, e doar realitate, așa-i viața,
Nici o scânteie, nu se vede-n noapte, nu vine dimineața,
E doar tăcere, focul arde, se anunță un sfârșit,
Și cântecul chitarei dintr-o dată chiar a amuțit.
Emilia Dinescu