Tu-mi ești Doamne ocrotirea,
Din necaz doar Tu m-ai scos,
Fără Tine a mea viață,
Este fără de folos.

Tu m-ai învățat cărarea,
Care-n ceruri va sfârși,
Nu mă satur niciodată,
Să te caut zi de zi.

Tu îmi ești și bucuria,
Ce-nsoțește chiar din zori,
Sufletu-mi ca să am pace,
Când se-aștern în față-mi nori.

Tu m-ai învățat alinul,
Pe adâncul de suspin,
M-ai hrănit cu dulce cântec,
Să gust dulcele divin.

Tu îmi ești lumină-n noapte,
Când văzduhu-i tulburat,
Urma Ta în toi de noapte,
Numai Tu mi-ai arătat.

Tu m-ai învățat povara,
Cum la cruce să o las,
Să ridic la cer privirea,
S-ascult doar de al Tău glas.

Tu îmi ești mereu salvare,
Doar la Tine am găsit,
Adăpost în vremea care,
Mă găsește obosit.

Tu m-ai învățat puterea,
Ce-ntărește pasul meu,
Sa nu cad prin vale-adâncă,
Când se-arată cu-al ei greu.

Tu-mi ești Doamme bogăția,
Care nu se va sfârși,
Doamne numai lângă Tine,
Infinitul voi găsi.

Tu m-ai învățat cum zborul,
Să îl am spre cer mereu,
La venirea Ta Isuse,
Să mă-nalț la brațul Tău.
Amin