În taină ieslei ce odată,
Sub steaua care strălucea,
Un prunc curat, fară de vină,
Dintr-o fecioară se năștea.

Se mai năștea atunci iubirea,
S-aducă pace pe pământ,
Din Țara dincolo de stele,
În care este numai cânt.

În noaptea plină de lumină,
Venea al vieții început,
Venea s-avem mereu pe cale,
În lupta grea cerescul scut.

Născut era în umilință,
Al omenirii Salvator,
A devenit pentru-nsetații,
Ce trec pustia... un izvor.

Venea din ceruri veșnicia,
Un Fiu de om atunci venea,
În lumea ce l-a pus sub cruce,
S-o ducă nefiind a Sa.

Lumina strălucea în noapte,
Un cer atunci se deschidea,
Să moară-n suferințe grele,
El slava-n ceruri o lăsa.

O stea aprinsă-n întuneric,
Văzută pe un cer senin,
Vestea o naștere ce-aduse,
Salvarea celor în suspin.

Și astăzi vestea se aude,
Născut a fost un Împărat,
În iesle pe-un mănunchi de paie,
Iubirea El și-a arătat.

Și azi e vie, e aprinsă,
Și astăzi lupta ea de sus,
Căci Cel ce se năștea odată,
E Salvatorul, e Isus.

El aducea o biruință,
Prin jertfa care se vedea,
În clipa cea vestit-odată,
Mântuitorul se năștea.
Amin