Cobora odată cerul,
Într-o iesle încăpea,
Căci a Sa Împărăție,
Dar și slava... o lăsa.

Umilința să cunoască,
Dar și tot ce-a suferit,
Se năștea aici să moară,
Pe o cruce răstignit.

Cobora de sus iubirea,
Steaua când a strălucit,
Să salveze omenirea,
Pe pământ El a venit.

Vestea mare azi răsună,
S-a născut un Împărat,
Al Său sânge ca să spele,
'Ntreg pământul de păcat.

Cobora înțelepciunea,
Să străbată drumul greu,
Ca să rabde și ocara,
Fiul cel de Dumnezeu.

Ca să rabde judecata,
Cea nedreaptă pe pământ,
N-au crezut că este Rege,
N-au crezut că este-un sfânt.

Noaptea plină de lumină,
Pe Isus ea îl primea,
Prunc curat, fără de vină,
Ca să moară cobora.

Sa salveze omenirea,
Mântuire aducea,
Dealul Golgota, calvarul,
În tăcere când urca.

A Sa naștere și astăzi,
E vestită... căci venit,
Este timpul de pe urmă,
Vine Cel ce-a biruit,
Moartea pe un lemn, pe-o cruce,
Căci doar El mult ne iubea,
Când a Sa Împărăție,
Ca să moară o lăsa.
Amin