Izvorul dragostei divine,
Ne este Doamne harul Tău,
El ne adapă când pe cale,
Ne este uneori prea greu.

Din el bea cel ce obosește,
În lupta grea de pe pământ,
Căci doar în Tine-i biruința,
Care oprește-n loc și-un vânt.

Izvor ne este bunătatea,
Care răsare-n zori de zi,
Ne-aduce soarele pe ceruri,
Să nu putem a rătăci.

Sub raza lui avem odihnă,
Și pacea sfântă o găsim,
Ce minunat este cu Domnul,
Noi lupta grea o biruim.

Izvor ne este jertfa sfântă,
Și-acea durere ce-ai răbdat,
Și dragostea-ți nemărginită,
Ne-adapă Doamne ne-ncetat.

Izvorul ei plin de mireasmă,
Ne dă avânt ca să zburăm,
Sub umbra dragostei divine,
Frumos, curat, înaintăm.

Izvor de har de sus revarsă,
Eternul Rai îmbelșugat,
Adapă inimi ce-s slăbite,
Ce-n încercare rabdă... tac.

Puterea lui e-atât de mare,
E pentru cei ce obosesc,
Învie morții dă și viață,
Căci este har Dumnezeiesc.

Izvor ești Tu de biruință,
În Tine-nfrângeri nu vor fi,
Căci Tu iubești orice ființă,
Să piară Tu nu ți-ai dori.

În vremea grea Tu ești puterea,
Tu ești Izvorul nesecat,
Cu Tine calea e ușoară,
Căci ești mereu doar minunat.
Amin