. RUGĂ DE DIMINEAȚĂ
Cu sufletul zdrobit m-așez la rugăciune,
E dimineață, Tată, și totul e minune,
E minunat chiar totul, minune-i că trăiesc,
De aceea doar cu lacrimi, mereu îți mulțumesc.

Mă rușinez de toate, mă rușinez de mine,
Cum pot ca să clachez și să nu vin la Tine,
Să las a mea durere și a mea nesiguranță,
Să iau doar pacea Ta și a Ta sfântă speranță.

Aș vrea să mă ridic, dar nu mai am putere,
Căci sufletul mi-e prins în teamă și durere,
Mă las în brațul Tău, doar Tu mi-ești alinare,
În suferința cruntă și-n a mea încercare.

În a mea neputință, Tu poți să îmi fi braț,
Dar deznădejdea mea mă ține ca un laț,
Mă simt neputincioasă și simt cum mă înec
În propria mocirlă, în rugă mă aplec.

Doar Tu mă poți salva din ceață, disperare,
Doar Tu mă poți sălta din astă încercare,
Tu ești speranța mea, mereu m-ai susținut,
În rugă-ți cer iertare că astăzi am căzut.
Emilia Dinescu