Când sărbătorile sosesc,
Oamenii se pregătesc,
Cu bucate-n farfurie
Din a lor mică sărăcie.

Lumea din p’rejurul lor
Se gătește că neamuri vin,
Nu mai au înduplecare
Nici de moșul cel din vale.

Omule, de bani tu ai,
Nu-i ține, ci să-i dai
Celor din împrejurime,
Nu-i păstra doar pentru tine.

Tot ce ai acumulat,
Domnul Isus El ți-a dat,
Ca să vadă dacă tu
Îi ajuți pe ei sau nu.

Când îți bate-n poarta ta,
Nu le închide tu ușa,
Gardul să nu-l ridici,
Că ai fost și tu pe aici.

Domnul Isus te-a văzut
Și ți-a dat ce ți-a plăcut,
Însă cu inima ta,
Rea s-a făcut, foarte rea.

Omul ce l-ai huiduit,
Pe care mult l-ai chinuit,
Pentru banul ce-l dădeai,
Cât de mult îl foloseai...

Însă omul cel smerit
Domnului i-a mulțumit,
Căci prin tine l-a salvat,
Slavă, omul lui i-a dat.

Și ce vreau ca să-ți spun:
Domnul Isus este bun,
Dar ce facem pe pământ,
Vom răspunde în curând.

De aceea, capul sus,
Tot ce faci, vede Isus,
Și pentru bine, răul care,
Vom da mare socoteală.