Ridicați-vă popoare,
Se va arăta îndată,
Norul coborât din slavă,
Pentru haina fără pată,
Se arată zorii zilei,
Ce va fi fără apus,
Se arată veșnicia,
Pentru cel ce e supus.

Ridicați-vă din somnul,
Care este-amăgitor,
Stați de veghe-n straja zilei,
Fiți de dragoste izvor,
Dragostea este o jertfă,
Ce o place Dumnezeu,
Îmbrăcați-vă în Domnul,
Să puteți iubi mereu.

Ridicați-vă îndată,
Voi pe margini nu mai stați,
Graba fie-vă-n slujire,
Înapoi voi să nu dați,
Înspre ceruri cu privirea,
Ațintită fiți mereu,
Să nu pierdeți revenirea,
Fiului de Dumnezeu.

Ridicați-vă-n nădejde,
Mântuire ați primit,
Nu mai ascultați de șoapte,
Ce ades v-au rătăcit,
Sub lumina strălucită,
Cerul ce o poate da,
Calea bună către ceruri,
Să urmați... e calea Sa.

Ridicați-vă din starea,
Ce vă poate nimici,
Căci mândria, vrăjmășia,
Nu vă poate mântui,
Numai dragostea e haina,
Care ve-ți putea purta,
Mirele când va revine,
Ca mireasa să își ia.

Nu lăsați ca nepăsarea,
Să vă facă pasul greu,
Să vă-nflăcărați în Duhul,
Înviat de Dumnezeu,
Căci povara o ridică,
Mâna Celui ce a stat,
Pe o cruce blestemată,
Viața când în chin și-a dat.

Ridicați-vă cât vremea,
Dăruită e de sus,
Neclintiți să vă găsească,
Mielul cel divin... Isus,
Stați pe stâncă când furtuna,
Bate cu mânia ei,
Sfinți rămâneți... căci pieirea-i,
Va găsi pe cei ce-s răi.

Să nu fiți găsiți la capăt,
Robii ce n-au ascultat,
Vrednici fiți de-Mpărăția,
Fără plată ce v-a dat,
Dreaptă va fi judecata,
Ridicați-vă acum,
Nu știți clipa, nu știți vremea,
A sfârșitului de drum.
Amin