De poți să fii curat,
Când lumea e murdară,
Când se aruncă pietre,
Batjocoră, ocară,
În tine e sămânța,
Cuvântului rostit,
În Ghetsimani... pe-o piatră,
Când Domnu-a mijlocit.

De poți să fii tăcut,
Când șoaptele străine,
Se-aud în zi și noapte,
Care rodesc suspine,
În tine-i ascultarea,
De glasul Celui sfânt,
Care tăcea pe cruce,
Iubirea-și arătând.

De poți ca să zâmbești,
Când lumea e-ntristată,
O mare bucurie,
În ceruri te așteaptă,
O lacrima sub zâmbet,
E drum spre Paradis,
Croit doar din iubire,
Așa cum este scris.

De poți ca să iubești,
Când ura dă târcoale,
Ești fiu de Dumnezeu,
Răsplata-ți va fi mare,
Iubirea este calea,
Acelor doritori,
Să moștenească Țara,
Ce-i dincolo de nori.

De poți ca să rămâi,
În luptă în picioare,
Când alții doar coboară,
Răpuși de-ngrijorare,
Pe străzile-aurite,
În ceruri vei păși,
Vei sta la masa-ntinsă,
Cu Cel ce va veni.
Amin