Pe drumul meu din viață mea,
Prin văi adânci, coline,
Am întâlnit și bucurii,
Dar și dureri, suspine.

Am întâlnit un cer senin,
Sub răsărit de soare,
Și norii care m-au răpus,
Cei fără de-ndurare.

Am întâlnit și guri ce-au stat,
Deschise peste mine,
De pietre pline aruncând,
Nu au știut s-aline.

Veninul lor m-a tulburat,
Dar Cel ce e iubire,
Cu harul Său m-a apărat,
Să nu cad în neștire.

Am întâlnit și lovituri,
De bice-adânci pe spate,
Durerea-mi Domnu-a auzit,
El mi-a făcut dreptate.

Cu alinarea cea de sus,
S-a coborât la mine,
Ca să-mi aducă bucurii,
Ștergând adânci suspine.

Am întâlnit săgeți de foc,
Setoase de cădere,
Dar n-am căzut căci Dumnezeu,
Mi-a dat mereu putere.

Iubirea Lui m-anfășurat,
Să nu cunosc pieirea,
Ce minunat este atunci,
Când îi cunoști iubirea.

Am întâlnit și nopți fierbinți,
De tulburare pline,
Credința-n ele-a strălucit,
Au devenit senine.

Sub cerul lor mereu cântând,
Înaintam pe cale,
În urma mea doar suferinți,
Rămas-au pe cărare.

Chiar dacă greu-am întâlnit,
Ținut am fost de mână,
De Dumnezeu pe drumul meu,
Prin lumea cea păgână.

Dorința flacără mi-a fost,
Și azi aprins e dorul,
De-al întâlni pe-al meu Stăpân,
El e... Mântuitorul.
Amin