Focul dragostei divine,
Arde tot ce este rău,
Ca să strălucească vasul,
Folosit de Dumnezeu.

Arde ura și aduce,
Doar iubirea cea de sus,
Să se vadă-n vas întruna,
Dragostea cea din Isus.

Arde ea chiar și minciuna,
Ce o pată poate fi,
Pe o haină dăruită,
De Acel ce va veni.

Arde ea chiar și iuțimea,
Care este un păcat,
Pune-n inimă blândețe,
Ca să fie vas curat.

Focul ei aduce valuri,
Ca să spele tot ce-i rău,
După care le oprește,
Când se-aude glasul Său.

Și furtuna o aduce,
Teama pentru-a alunga,
Căci așa e modelarea,
Dragostea ce-o poate da.

Arde ea și vrăjmășia,
Dragostea lui Dumnezeu,
Legăturile străine,
Se topesc în focul greu.

Căci aduce ea cuptoare,
Suflete a curăți,
Ca să strălucească tare-n,
Orice vreme-oriunde-ar fi.

Focul dragostei divine,
Este el din Dumnezeu,
Netezește calea celor,
Ce înaintează greu.

Sare peste mări și ape,
Vine-ndat în ajutor,
Căci de bunătate-i plină,
Dragostea... din cer izvor.
Amin