Dincolo de noaptea lungă,
Vre-un popas nu va mai fi,
Este veșnic o cântare,
Doar iubirea va domni.

Este veșnic primăvară,
Soarele va străluci,
Suferința va dispare,
Nici durere nu va fi.

Dincolo de vremea lungă,
Va fi cea fără sfârșit,
Va fi numai primăvară,
Înflorită-n infinit.

O mireasmă doar de ceruri,
Va fi-n jurul celor sfinți,
Celor ce se-ncred în Domnul,
Chiar și-n nopțile fierbinți.

Dincolo de încercare,
Biruința v-apărea,
Nu va fi nici-o furtună,
Soarele va apărea.

Nu va fi nici vântul care,
Bate astăzi mânios,
Căci acolo, sus, în ceruri,
Este pacea lui Hristos.

Dincolo de vremi din urmă,
Vre-un pustiu nu va mai fi,
Ape vii ce-s nesecate,
Cerul vor împodobi.

O răcoare-a dimineții,
Va fi vie-n veșnicii,
Pentru luptătorii care,
Sunt a Domnului copii.

Nu vor mai fi nici cuptoare,
Prigoniri nu vor mai fi,
Bucuria va fi mare,
Slava Lui vă străluci.

Va fi cerul fără norii,
Tulburați ce astăzi sunt,
Să aduc-atâta jale,
Bocete pe-acest pământ.

Este-aproape astăzi clipa,
Când în urm-or rămânea,
Tot ce astăzi întristează,
Omenirea-n vreme grea.

Va fi numai fericire,
Căci acolo chiar și-un plâns,
Va fi doar de bucurie,
Nimeni nu va fi învins.
Amin