Copilaș cu chip de Soare,
- Pruncușor Iubit -
plin de pace și-ndurare
din cereștile izvoare,
la noi ai venit.

Strop de cer în tina lumii,
- Copilaș divin -
ai sosit în valea lumii
mult mai alb ca floarea spumii,
la dureri și chin...

Nu știai Irod cum cată,
- Pruncule Ceresc -
dragostea Ta cea curată
să nu-ncolțească vreodată
pe plai pământesc? ...

Cum de-a fost dorul mai tare,
- Fiu de Dumnezeu -
de-ai răbdat pe Iuda care
Te-nsoţise spre trădare,
în ceasul cel greu? ...

Nici preoții, nici mai marii,
- Graţie divină
pusă-n rând cu toți tâlharii -
n-au putut nici cărturarii,
să-Ți găsească vină...

De le staul pân' la cruce,
- Stea din veșnicie -
pe cărare spini străluce
şi durerea Ta ce-aduce
tot a vijelie!

Cum atunci, eu, bătătură,
- de pământ sărac -
să mă tem c-a lumii ură
o să-mi facă ce-i făcură
Soarelui din veac? ! ...

Orișice-ar veni, nu-mi pasă,
- nu Te-oi părăsi -
ieslea Ta să-mi fie casă,
Crucea Ta pâine la masă
pentru orice zi!