De-atâta timp amâi chemarea,
De-atâta timp tot întârzii...
De nu ai ști, de n-ai cunoaşte,
Dar ştii prea bine. Totul ştii! ...

S-a revelat Dumnezeirea
în firul ierbii și-n atom.
În fila Bibliei Divine
şi în conștiința ta de om.

Până când crezi că se mai poate
să rămâi orb și surd și mut?
Să spui mereu de veșnicie
că-i Marele Necunoscut? ! ...

Priveşti a cerului oglindă
și galaxii din Univers...
De ce nu cercetezi o clipă,
să-ți vezi şi-al sufletului mers? !

Prin cunoștințe şi strădanii
atâtea-n lume ai schimbat.
Şi-n tine-i negură și beznă;
Ruini, pustie şi păcat!

Te-apleci trudit spre tot ce-i umbră
şi ochii tăi rămân tot goi.
Ce ai să faci la Judecata
din Ziua Veșnică de-Apoi? !

Nu e scăpare nici în spaţii
- de Ochiul Lui nu poți fugi! ...
E Dumnezeu şi-n constelații
şi El lumină orice zi.

El a lăsat să vii pe lume,
- nu a-ntrebat de vrei sau nu! -
Tot El te va chema prin moarte,
fără să-ntrebe când vrei tu! ...

E iad și rai și veșnicie,
azi încă poți găsi și har
să scapi de marea judecată,
nu pierde vremea în zadar!


De-atâta timp amâi chemarea,
De-atâta timp tot întârzii...
De nu ai ști, de n-ai cunoaşte,
Dar ştii prea bine, totul ştii! ...