A răsărit pe-o culme sus o cruce
şi pe ea Isus e dragostea fără apus...

Tu-ncearcă a pătrunde:
Să poţi iubi nestrămutat,
- fără umbriri de ură -
pe toți acei ce te-au scuipat
şi te-au bătut şi torturat,
te-au răstignit și junghiat
şi morții te dădură!

Să poți ierta desăvârșit
pe cei născuţi în rele,
pe toți acei ce te-au hulit
cu sufletul ticăloșit,
ce din Adânc au scormonit
păcatul cel mai înnegrit
din câte-au fost sub stele.

Să poţi ca frați — cu ei unit
în dragoste deplină —
să-mparți tot ce ai moştenit:
Viaţa cea fără sfârşit,
întregul Cer nemărginit,
al Veşniciei negrăit,
Domnia cea divină...

Încearcă şi-nţelege dar,
de ce acolo, la Calvar,
a răsărit pe-o culme sus o cruce,
și răstignit pe ea Isus,
cu dragostea fără apus,
așteaptă ca să te supui
și tu iertării crucii Lui!