ÎNCHINAREA LA TEMPLUL DOMNULUI

Ps. 138

Dă-mi, Doamne, inima lui David ca să Te laud ca și el
Și să mă-nchin în Templul slavei, cu pietate și cu de zel.
Ți-e faima azi nemăsurată prin tot ce faci pentru ai Tăi
Când împlinești promisiunea pe munți dar și în negre văi.

Și azi mi-asculți Tu rugăciunea și zilnic mă îmbărbătezi
Să vadă împărații lumii ce mari minuni faci când lucrezi.
Ei vor fi încântați să vadă cărările de adevăr
Când cei care se-ncred în Tine nu pierd nici cât un fir de păr.

Tu vezi din lume pe oricine atâta ești de înălțat.
Pe cei smeriți îi ții aproape, dar depărtezi pe îngâmfat.
Aștept acum înviorarea ce vine de la Duhul Sfânt
Ca toți vrăjmașii să cedeze și-apoi să cadă la pământ.

Tu îmi cunoști de mult sfârșitul cum și-nceputul meu îl știi
O, Doamne, vreau prin bunătate să Te slujesc printre cei vii.
Nu-Ți părăsi nicicum lucrarea ce-ai început-o pe Calvar
Căci Învierea Ta mi-aduce stropi de lumină și de har.

Să zbor mereu pe-aripi de cântec spre plaiul Tău ceresc aș vrea
Și să mă însoțesc spre slavă cu câte-un înger sau o stea.
Să-mi fie rugăciunea scară, să las al lumii labirint,
Să mă despart de-a lumii miză, de fericirile ce mint.