CÂND A IEȘIT ISRAEL DIN EGIPT

Ps. 114

Când a plecat casa lui Iacov la drum din cea mai grea robie
S-a-nfiorat întreg Egiptul care gemea-n idolatrie.
Toți zeii ce aveau ”pretenții” ca să-i asculte egiptenii
Sunt pentru noi și astăzi martori chiar după câteva milenii.

Primind puteri chiar din Iehova le-a stat Aaron și Moise-n cale
Să semene dureri și moarte prin mari urgii catastrofale.
Se-nspăimântară egiptenii când Faraon a dat decretul
Să plece grabnic toți evreii, nu selectiv doar tineretul.

Porunca cea mult așteptată la Marea Roșie-a ajuns
Și tot poporu-a dat năvală de-un sentiment ciudat străpuns.
Acum nu le venea să creadă că liberi sunt pentru vecie
Iar marea despărțită-n două le oferea un drum de glie.

Și după ani de pribegie chiar prin pustiul arzător
Iordanul însuși îl respectă pe-acest Israel ca popor.
Și s-au dat apele deoparte ca drum lui Iosua să-i facă
Atunci spre Țara cea frumoasă și care nu părea săracă.

Și au rămas pe pagini scrise aste minuni de izbăvire
Pe când Stăpânul Se ridică pentru ai Săi doar din iubire.
Dar ce-aveți voi azi munți sihaștri săltând cu spaimă ca berbecii
Și voi, mari dealuri înverzite, pe unde cresc tăcuți culbecii? ! ...

O, da, e drept să te cutremuri din nou, pământule bătrân,
Chiar înaintea lui Iehova căci numai El este Stăpân!
Și El preface stânca-n iazuri și cremenea în blând izvor
Astfel că Domnul de atuncea pentru noi toți e-un bun Păstor.