PSALMUL ÎNDURĂRII VEȘNICE

Ps. 118

Îndurarea mi se-arată și mă-ndeamnă ca să spun
Tuturor din lumea largă cât e Dumnezeu de bun.
Cine-ar vrea ca să-L cunoască în experiența lui
Să se roage cu credință în Numele Mielului.

Într-o strâmtorare-adâncă L-am chemat pe-al meu Hristos
Și El mi-a răspuns îndată și din multe gropi m-a scos.
Mi-a fortificat ființa să n-am teamă nicidecum
De vrăjmașii ce-ncepură să alunece pe drum.

Caută-L mereu pe Domnul ca să fii la adăpost.
Nu căuta mărirea lumii, nici distracții fără rost.
Biruința nu-i mulțimea ce-ți promite ajutor,
Ci doar Dumnezeu te duce la pășune și izvor.

Lupta vine din credință, nu din firea cea de lut.
Mântuirea-i câștigată prin Cel fără început.
Dreapta Domnului înalță doar pe omul cel smerit
Care-și ia pe umeri crucea ducând-o pân la sfârșit.

Domnul nostru-a spus odată: , , Eu trăiesc, voi veți trăi…”
Dar minunea așteptată cine-o poate povesti? ! ...
Să audă lumea-ntreagă harul sfânt cum ne-a salvat
De pedeapsa meritată, de mândrie și păcat.

Învierea e izvorul vieții veșnice în dar
Dacă firea-i răstignită și e pusă pe altar.
Duhul zilnic ne susține cu-ale Sale noi puteri
Să ieșim din iarna lumii spre eterne primăveri.

Să deschidem poarta minții și a inimii la fel
Ca să intre-n casa noastră Mesia Emanuel.
Toți să-L lăudăm pe Domnul pentru marile-mpliniri
Care vor schimba odată fața-ntregii omeniri.

”Piatra” cea din profeție lepădată de zidari
Va veni din nou în lume cu proiecte și mai mari.
Ești tu pregătit creștine să lași traiul monoton
Pentru marea-Mpărăție de pe Muntele Sion?

Împăratul care vine, nu smerit ca în Efrata,
Va aduce pentru unii plâns cu lacrimi, Judecata.
Lăudați-I bunătatea Domnului ce va veni
Pentru o altfel de lume care-atunci va înflori.

Eu Îți cânt cu bucurie. Sunt al Tãu și Tu m-ai uns
sã descopãr în Scripturã gândul Tãu cel nepãtruns.
Cerceteazã-mã, o, Doamne, vezi-mi inima din piept
sã parcurg mai ferm spre Tine drumul cel îngust și drept!