CASA CELUI NEPRIHĂNIT

Ps. 112

Omul cel fără prihană are-o singură plăcere
Să vegheze, să păzească tot ce Dumnezei îi cere.
Toți ai lui vor fi puternici și uniți în crez și-n fapte.
Ei vor fi mereu lumină peste-a lumii neagră noapte.

Omul are bogăție și în casă și în duh
Trece fluierând prin toate nu-i deloc plin de năduf.
Este milostiv și darnic, drept în multele-i relații.
Mulți sunt cei care-l stimează: și străinii, nu doar frații.

Dacă vine un cutremur el rămâne în picioare.
Prin credința lui curată biruință-n toate are.
Nu se teme de vești rele, lumea lor nu îl doboară
Pentru că în suflet poartă un parfum de primăvară.

Nu-l răpune niciodată ochiul rău plin de mânie
Cât timp el în rugi veghează cu har și credincioșie.
Domnul său de grijă-i poartă în familie și-n muncă
Chiar și-atuncea când Satana alte noi săgeți i-aruncă.

Când cel rău din dinți scrâșnește că tot planul l-a greșit
Cel neprihănit se lasă de Domnul călăuzit.
Și soția și copiii, tot ce are-n casa lui
Sunt de Duhul Sfânt păzite, sunt averea Domnului.