Azi am intrat umil în adunare
Și pe ultimul loc m-am așezat;
E-o zi-nsorită, zi de sărbătoare
Dar eu mă simt nevrednic și-ntristat...
Ce-n suflet port acum, nimeni nu știe,
Căci n-am venit în zdrențe îmbrăcat,
În mine totuși, nu e bucurie,
Simt că de Tatăl meu m-am depărtat...
Un fiu rătăcitor, în straie bune
sunt eu, însă-mi doresc un alt veșmânt
Alb și spălat în sângele vărsat pe cruce,
De Regele Vieții, Mielul sfânt!
În adevăr, este o zi de sărbătoare,
E plină adunarea de surori și frați,
Mă simt, însă, un rob fără valoare
Și loc nu am printre răscumpărați...
Deodat-un susur blând mă cercetează:
Biserica înaintează-n rugăciune
Și simt că Duhul Sfânt înviorează
Al meu duh frânt și-i dă jar în tăciune!
Și-o haină albă simt că se coboară
Pe ai mei umeri, de sus, din splendori,
Grămezi de lanțuri rupte zac afară:
Eu nu mai sunt un fiu risipitor!
-O, Domnul meu iubit, n-am niciun merit,
Dar mare e-ndurarea, Harul Tău!
Am fost un rob murdar, răzleț, nevrednic
Și am făcut pe-ascuns doar ce e rău...
Din calea mea pornită spre pierzare
Eu cu căință astăzi m-am întors,
Aici Te-am regăsit în adunare,
Și-am renăscut prin jertfa Ta, Hristos!
Mă ține lângă Tine, mai departe,
Până ce sus, pe plaiul îngeresc,
Îți voi cânta căci m-ai scăpat de moarte
Și Îți voi spune veșnic: MULȚUMESC!