Când bate ceasul veșniciei
Iar legăturile se rup
De-acest pământ trist și vremelnic
Lutul se va întoarce-n lut
În timp ce sufletul ajunge
Acasă, dus, în Paradis
De îngerii ce și pe Lazăr
L-au înălțat, pe-aripi de vis!
Acolo îl așteaptă Domnul,
Cel ce pe cruce s-a jertfit
Ca să-l salveze și să-i spună
În raiul sfânt "Bine-ai venit!"
Atât e de fragilă viața. .
Precum un abur pe pământ
Ce se ridică și brusc piere
De parcă n-ar fi fost nicicând. .
Ce suntem noi? Un pumn de tină
Care în tină se întoarce
Dar sufletul ne este veșnic,
Nicicând el nu se va desface!
De-aceea e de căpetenie
Cum sufletul ni-l pregătim;
Atât cât suntem jos, în lume,
Decidem unde vrem să fim!
*
Învață-ne, Doamne Isuse,
Să știm bine-a ne număra
Zilele pe pământ rămase
Căci vrem să fim în voia Ta!
Vrem să primim înțelepciune
Și să fim plini de Duhul Tău;
Arată-ne cărarea Vieții
Și ne păzește de cel rău!
Când bate ceasul veșniciei
Noi vrem să fim gata de cer,
Rămână jos, în urmă, lutul,
Precum o haină de dureri!
Ne-așteaptă-n cer marea serbare,
Ne fă, Doamne, vrednici de ea;
Când bate ora cea din urmă,
Vrem să intrăm în slava Ta!