Când voi vorbi vreodată
Din Sfântul Tău Cuvânt,
Tu, Doamne, curăţeşte-mi
Al minţii mele gând!

Să nu-ndrăznesc atuncea
S-amestec ce-i curat
Cu ce e-n duhul lumii
De ură şi păcat.

Să spun, nu ce spun alţii,
Şi-mi pare potrivit,
Ci numai ce Tu, Doamne,
În taină mi-ai șoptit.

Să ţin cărarea dreaptă
Aşa cum mi s-a dat,
Privirea înspre ceruri,
Şi pasul cumpătat.

Statornic în vorbire,
În crez şi-n legământ,
Să nu schimb niciodată
Al harului cuvânt.

Şi-atunci când voi ajunge
La pragul maiestuos,
Să-mi spui și mie, Doamne:
„Rob bun şi credincios”.