Toamna

O frunză în vânt, ce cade jos,
Purtând în ea o grea solie,
Că tot ce-a fost verde, frumos,
Cade pe neagra glie.

Un pom cu roade coapte,
Un câmp gol și uscat,
Ne spun ce trecător sunt toate
Și timpul trece necurmat.

Toamna vezi un rezultat,
Pentru tot ce a-i lucrat,
Poate fi un rod bogat,
Doar dacă a-i semănat.

Toamna ne spune iară,
Că tot este cernut, sortat,
Tot ce e bun, e în cămară,
Și ce e rău, în praf este uitat.

Și tu ești trecător creștine,
Și ani-ți trec cu grăbire,
Și caută Domnul la tine,
Ai adus ceva rodire?

2 noiembrie 2025 Bujorean Victor