Pragul Casei Tale, Doamne,
Vreau întruna să-l iubesc,
Şi în mine să se vadă
Harul Tău dumnezeiesc!

Ce minune, ce splendoare!
Stau în prag înmărmurit,
Şi privesc nemărginirea:
Cât de mult am fost iubit...

Iată, de sub prag ţâşneşte
Un izvor de ape vii;
Iar deasupra, bolți albastre
Se întind spre veşnicii.

Într-o parte se înşiră,
Treptele cu psalmii buni;
Din cealaltă, vin miresme
De tămâie pe cărbuni.

Vreau, mai bine-n prag la Tine,
Dar scăldat în slăvi de har;
Decât în Meşec la mese,
Sau în corturi la Chedar...

O, voi fraţii mei, ferice
E de voi cei care staţi,
Ca o strajă-n Pragul Casei,
Şi pe Domnul lăudaţi!

Bunătatea şi-ndurarea
Să vă însoţească-n veci,
Pânʼ la pragul de dincolo,
Pe-ale gloriei poteci!