Se sfârșește iarna grea,
Cu tot crivățul din ea;
Și-n curând va fi-n câmpie
Numai cânt și veselie!

Se topește-ncetișor
Tot omătul din ogor;
Și din brazdele-ngheţate
Se vor naşte flori curate.

Se termină în curând
Gerul iernii pe pământ,
Şi-n văzduh, peste vâlcele,
Vor zbura iar rândunele.

După iarnă şi îngheţ,
Văd un har şi mai măreț:
O câmpie roditoare,
Îmbrăcată tot în soare.

Dumnezeu face minuni,
În păduri și în pășuni...
Oare-n brazda mea amară
Nu va face primăvară?

Da, câmpia de-ntristări,
Va fi plină de cântări,
Şi cu flori de lăcrămioare,
Pentru slava Lui cea mare!