— Doamne sfinte, Doamne mare,
Iartă-mi astăzi o-ntrebare:
Într-un veac aşa de rău,
Şi-ntr-o lume de pierzare
Cine oare, cine oare
Locui-va-n Cortul Tău?
Cine poate să trăiască
Viaţa sfântă, îngerească,
Şi de-aici de pe pământ
Să ajungă pe cărare
Cu picioarele murdare
Sus pe Muntele Tău sfânt?
— Cel ce umbă în iubire,
Pe căi de neprihănire,
Cel ce face voia Mea,
Şi cu gândurile bune
Adevărul el îl spune,
Arătându-şi dragostea.
Acela nu cleveteşte,
Nu urăște, nu bârfeşte,
Nu stropește cu noroi,
Nici n-aruncă în ocară
Fraţii săi de sub povară,
Ci-i ajută în nevoi.
— Doamne, vreau s-ajung la Tine
Sus pe dalbele coline;
Însă, fără mila Ta,
Şi cu inima zdrobită,
Cu puterea istovită,
Doamne, nu mă pot urca...